PD-L

Sunt dezamagit!
Prigoana este un om inventiv …. de ce nu l-a pus p-ala micu’ la Colegiul 1?
Honorius mai putea sa astepte pana la prezidentiale!

Dupa parerea mea, asistam la un barbut politic, la un zar dat pentru a arata care este mai smecher in parcare. Nu conteaza ce vrea majoritatea, conteaza ce vrea tatucul, conteaza ca solutia (buna sau proasta, nu conteaza) sa vina de la cel iluminat, de la cel mai destept, de la liderul spiritual cu 35%.

Cand toata lumea-si doreste un guvern de tehnocrati, parintele natiunii ne spune ca vrea guvern de uniune nationala. Daca doua partide n-au reusit sa se inteleaga, intrebarea multora este cum ar putea sa se inteleaga patru? Cum sa dea partidul-om resursele tarii, chiar inainte de alegeri, pe mana unor tehnocrati?

Intr-o manifestare organizata cu ocazia zilei de 1 iunie, in Parcul Tineretului,  au urcat pe scena Emil Boc, urmat de Eprubeta. Publicul a fost confuz, dar pana la  urma cred ca s-au prins care este Emil Boc.

Politica  PD-ului a gasit intotdeauna un vinovat, o oaie neagra careia i se aruncau toate oalele sparte in cap. Intotdeauna acest vinovat a purtat un nume clar si a fost identificat ca dusman al poporului, a fost aratat cu degetul, a fost dezbracat in public si linsat cu cat mai multe lovituri posibile. Este genul de abordare inceputa prin 98, reusind sa tina partidul pe scena politica timp de 11 ani.

Aici nu este vorba de doctrina, ideologie, realizari marete sau de vreun plus adus tarii. Este vorba doar de o tehnica de comunicare, imbunatatita si perfectionata cu timpul, prin care a fost inventat intotdeauna un personaj negativ si a fost folosit ca scaritza pentru cresterea in sondaje. Oamenii au crezut intotdeauna ca ei sunt salvatorii, ca ei sunt singurii care lupta, ca ei sunt cei care ne vor scoate din _____.

Cu timpul, problemele s-au dovedit a fi simple petarde, problemele n-au fost niciodata rezolvate, promisiunile au fost doar promisiuni. Nu avem nici mari corupti, nu avem nici vinovati pentru alegerile furate (prin Gara de Nord), nu am avut nici revolutie portocalie, nu avem nici autostrazi, nu avem nici cresteri salariale de 50%, nu-l mai avem in tara nici pe “singurul terorist” al neamului, nu mai avem nici macar ideea votului anti-PSD. Am avut in schimb foarte mult scandal, energie consumata aiurea,  “succesuri” deloc,  doar sperante alimentate de noi sperante.

Acest joc de comunicare a primit mai nou o lovitura foarte grea si neasteptata. A aparut o problema venita de la altii, neinventata, reala si grava. Lumea a inceput sa priveasca cu stomacul si mai putin cu detasarea si sentimentul de senzational. Votantii au inceput sa observe ca cei care erau buni de gura au inceput sa se balbaie, au inceput sa se miste agitat si haotic, ba au incercat si vechea tehnica dar nu a mai tinut. Am auzit pana si sustinatori infocati ai partidului punandu-si intrebarea: ” Dar astia ce au facut cu adevarat pentru noi?”

Nu stiu daca Stolo a decis sa se retraga sau daca i s-a “explicat” ca Boc ar fi mai nimerit, dar aceasta schimbare poate anunta inceputurile primelor tensiuni in noul guvern, care nici macar nu a fost creat.  Satul de teatrul partidelor romanesti, tind sa cred ca Stolo a fost din nou doar iepurasul sacrificat de Cotroceni. Scenariile politicii romanesti sunt atat de proaste, incat este greu de anticipat ce se va intampla anul viitor, un an in care aceste povesti nemuritoare ar trebui sa nu existe. Mi-e groaza sa ma gandesc ca aceasta refacere a FSN-ului va genera probabil mult mai multe scandaluri decat pana acum, pe seama unei erodari puternice din cauza crizei economice.

Probabil asa se simte acum un vot, dat fara stirea sa, pentru o constructie monstruoasa intre PD-L si PSD, o refacere a FSN-ului din anii 90. Votul n-are nicio vina, dar in sinea sa, mocneste de ura si sila pentru ca a fost mintit atatia ani cu povesti despre anti-coruptie, justitie, ziua corectitudinii, schimbare si stergerea onorabila a trecutului.

Prezenta la vot de 40 % se dovedeste a fi un procent mult prea generos cu clasa politica. Dintre cei 40%, o mare parte erau cei optimisti, cei care mai vedeau luminita de la capatul tunelului, cei care inca mai credeau ca o sa se schimbe ceva din punctul de vedere al clasei politice, al justitiei si al evolutiei noastre viitoare.  Ma astept ca la alegerile urmatoare, sa avem la vot fie 20% din electorat, fie un popor nervos, dornic sa se razbune pe cei care le-au furat pana si ideea sau conceptia votului dat.